Noi doi

[Verse 1]
Andreea și Vasile, cândva doar doi străini,
Au început o poveste cu pași mici și senini.
Dar viața nu le-a fost mereu ușoară,
Au cunoscut și lacrimi, și durere amară.
Au fost clipe când drumul părea prea greu,
Dar s-au ținut de mână și-au mers înainte mereu.

[Verse 2]
Au fost zile cu tăceri și nopți cu întrebări,
Au fost momente grele și multe încercări.
Dar când iubirea-i adevărată și vine de sus,
Nicio furtună nu ia ce Dumnezeu a pus.
Și-au spus în fața vieții, cu sufletul curat:
„Orice-ar veni asupra noastră, noi nu ne-am abandonat.”

Refren
Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă,
Că o iubire adevărată nu se pierde niciodată.
Când lumea pare rece și drumul pare greu,
Rămâne lângă tine omul pe care ți l-a dat Dumnezeu.
Andreea și Vasile, două suflete unite,
Au transformat încercările în amintiri fericite. ❤️

[Verse 3]
Și într-o zi de toamnă, când frunzele cădeau,
Pe douăzeci și cinci octombrie două mii douăzeci, un dar îl primeau.
Adelin a venit în brațele lor mici,
Și parcă toate lacrimile s-au transformat în fericiri.
Un băiat chipeș, cu suflet luminos,
Le-a arătat că după greu poate veni ceva frumos.

[Verse 4]
Iar timpul a trecut, iar casa s-a mărit,
Și-n șapte martie două mii douăzeci și patru Laurențiu a venit.
Un băiețel micuț, gingășel și iubit,
Un dar pe care Dumnezeu din ceruri l-a trimis.
Două suflete mici, două minuni în casă,
Două motive pentru care iubirea lor nu se mai lasă.

Refren
Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă,
Că dragostea ce-i scrisă-n suflet nu poate fi uitată.
Din lacrimi și încercări au construit încet,
O familie în care iubirea e cel mai mare secret.
Andreea și Vasile, privind spre copiii lor,
Înțeleg că toate greutățile au avut un rost în dor.

Punte – foarte emoționantă
Iar dacă într-o zi copiii vor întreba:
„Cum ați trecut prin toate și n-ați renunțat?”
Vor spune: „Ne-am iubit chiar și atunci când ne-a fost greu,
Și ne-am rugat să ne păzească bunul Dumnezeu.
Că voi sunteți dovada că iubirea poate crește,
Când doi oameni aleg să rămână împreună și să se iubească.”

Refren final
Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă,
Că familia lor e comoara ce în veci nu se destramă.
Adelin și Laurențiu, două stele-n casa lor,
Două inimi mici ce le-au umplut viața de dor.
Andreea și Vasile, după tot ce au trăit,
Pot spune astăzi simplu: „A meritat că n-am renunțat.” ❤️

Final
Și poate peste ani, când timpul va zbura,
Vor privi la copiii lor și vor zâmbi așa:
„Am trecut prin multe, dar Dumnezeu ne-a arătat
Că cea mai frumoasă poveste e cea pe care n-am abandonat-o niciodată.” 🕊️❤️