„Luiza – Doi într-unul”.

[Verse 1]

Te-am întâlnit ca pe-o poveste spusă-n grabă,
Dar ai rămas în mine mult după ce pleacă seara.
Ai ochii care spun ce buzele ascund,
Și-un fel de-a face liniște când toate se confund.

Luiza, nu-i despre ani, e despre ce-ai trăit,
Despre câte suflete-ai atins fără să fi promis.
Despre drumuri care dor și drumuri care vindecă,
Despre iubirea care vine când lumea se destramă.

Ai învățat să vezi în oameni dincolo de aparențe,
Să citești printre tăceri, printre frici și absențe.
Dar cine te citește pe tine când e greu?
Cine rămâne lângă tine când taci și nu spui ce-i al tău?

[Refren]

Luiza, poate dragostea-i doi într-unul,
Două inimi care merg împreună prin tot drumul.
Tu cu mine, eu cu tine, fără promisiuni deșarte,
Când iubirea e adevărată, nu mai are nevoie de vorbe multe.

Luiza, lasă timpul să curgă peste noi,
Să ne ia doar grijile și să ne lase pe-amândoi.
Că viața-i prea scurtă să iubim pe jumătate,
Iar ce-i frumos în noi merită trăit până la capăt.

[Verse 2]

Ai mers prin Cluj cu un vis ascuns în buzunar,
Și poate nu știai atunci cât avea să fie de clar.
Că unele întâlniri nu sunt simple întâmplări,
Ci oameni care apar exact când ai nevoie de schimbări.

Ai devenit femeia care știe să asculte,
Să pună ordine-n haosul din mințile pierdute.
Dar sub toate cuvintele, sub tot ce ai învățat,
Există omul care vrea să fie pur și simplu iubit.

Și dacă într-o zi o să uiți cine ești,
Să te uiți în ochii celui care te iubește și să vezi:
Nu anii te definesc, nici drumurile din trecut,
Ci felul în care iubești și tot ce ai făcut.

[Bridge]

Poate dragostea nu-i perfectă,
Poate uneori ne ceartă,
Dar când două suflete se caută,
Se găsesc chiar și când lumea-i foarte departe.

[Refren final]

Luiza, poate dragostea-i doi într-unul,
Două inimi care merg împreună prin tot drumul.
Tu cu mine, eu cu tine, fără promisiuni deșarte,
Când iubirea e adevărată, nu mai are nevoie de vorbe multe.

Și dacă timpul ne schimbă, să ne schimbe împreună,
Cu aceeași inimă caldă și aceeași privire bună.
Luiza, dintre toate poveștile pe care le-am trăit,
Poate cea mai frumoasă e că încă n-am terminat de iubit.