Luiza, timpul nu ne ia

[Verse 1]
Ai plecat cândva spre Cluj,
Cu un vis în buzunar,
Și-ai venit înapoi cu tine,
Cu un drum și-un alt hotar.

Ai învățat să vezi în oameni
Ce nu spun atunci când tac,
Să le fii aproape-n zile
Când nu știu încotro s-o ia.

[Pre-refren]
Și poate uneori ai uitat
Că și tu ai nevoie de cineva,
Dar azi vreau doar să-ți spun atât:
Lumina pe care-o dai se-ntoarce cândva.

[Refren]
Luiza, timpul nu ne ia,
Doar ne învață cine suntem,
Și la patruzeci și șase de ani
Mai sunt atâtea drumuri să le vedem.

Luiza, să nu uiți niciodată,
Cât bine-ai lăsat în urma ta,
Iar dacă lumea devine prea grea,
Să-ți amintești să ai grijă și de inima ta.

[Verse 2]
Ai ascultat atâtea suflete,
Ai înțeles ce nu se spune,
Ai făcut dintr-o întrebare
Uneori o nouă lume.

Psiholog, dar înainte de toate,
Un om care știe să simtă,
Și poate tocmai de aceea
Prezența ta liniștește și schimbă.

[Pre-refren]
Iar anii trec fără să întrebe,
Dar lasă povești în noi,
Și fiecare pas făcut până aici
Te-a adus exact unde ești azi.

[Refren]
Luiza, timpul nu ne ia,
Doar ne învață cine suntem,
Și la patruzeci și șase de ani
Mai sunt atâtea drumuri să le vedem.

Luiza, să nu uiți niciodată,
Cât bine-ai lăsat în urma ta,
Iar dacă lumea devine prea grea,
Să-ți amintești să ai grijă și de inima ta.

[Bridge]
Poate Clujul ți-a dat începutul,
Poate viața ți-a schimbat direcția,
Dar tot ce ai devenit acum
E povestea pe care ai scris-o tu.

[Refren final]
Luiza, timpul nu ne ia,
Doar ne învață să iubim,
Și la patruzeci și șase de ani,
Mai avem atâtea de trăit.

La mulți ani, Luiza,
Pentru tot ce ești acum,
Și pentru toate lucrurile frumoase
Care încă nu și-au găsit drumul.