Luiza acum iubire

LUIZA — ACUM, IUBIRE!

[Intro – vorbit]
Eu am o iubită foarte calmă…
E psiholog.
La serviciu ascultă oamenii cu răbdare.
Acasă… mă ascultă și pe mine.
Dar are și ea niște observații.

[Strofa 1]
Luiza are patruzeci și șase,
Și știe bine ce vrea,
Nu-i trebuie hartă, busolă,
Are ea direcția sa.

E psiholog, vorbește calm,
Cu vocea dulce, apăsat:
„Iubire, când ai timp să faci?”
Eu: „Imediat.”
Ea: „Adică… exact?”

La ea „imediat” nu-i termen vag,
Are minut, secundă și program.
Dacă spun „lasă pe mâine”,
Mă privește: „De ce nu azi, dacă se poate?”

[Pre-refren]
Și eu o iubesc, n-am ce să zic,
Doar că uneori mai vreau să stau un pic.
Dar când aud din sufragerie:
„Iubireee…”
Știu că începe o nouă misiune.

[Refren]
Hai, iubire, hai, hai, hai!
„Vin, Luiza!” — „Bine, dar când vii?”
Hai, iubire, hai, hai, hai!
„Acum!” — „Păi acum… sau acum-acum?”

„Mai încet la volan!”
„Merg încet!” — „Mai încet un pic!”
După două secunde:
„Mai tare, iubire, vezi că stă unul în spatele tău!”

„Și mașina când o speli?”
„În weekend!” — „Care weekend, iubire?”
„Ăsta, nu cel din 2027!”

Hai, iubire, hai, hai, hai!
La Luiza „mâine” nu prea ai.
Ea spune „acum”, eu spun „vin”,
Și până la urmă… tot ne potrivim!

[Strofa 2 – Condusul]
Când urcăm în mașină, începe aventura,
Eu pornesc motorul, ea pornește procedura:

„Ai pus centura?”
„Da.”
„Ai văzut?”
„Ce?”
„Nimic, întrebam.”

„Mai încet!”
„Luiza, am cincizeci!”
„Știu, dar nu trebuie să ne grăbim.”

Trec două minute, drumul se golește,
Eu merg liniștit, mașina abia pornește.

„Mai tare, iubire, că uite-l pe ăla!”
„Care?”
„Ăla din spate!”
„Dar unde vrea să se ducă?”
„Nu știu! Dar clar vrea mai repede decât noi!”

Eu accelerez puțin, ea zice:
„Nu chiar așa!”
„Păi mi-ai zis mai tare!”
„Da, dar nu exagera!”

Și-atunci înțeleg regula de bază:
Să merg exact cât trebuie.
Adică exact cât zice Luiza.

[Refren]
Hai, iubire, hai, hai, hai!
„Mai încet!” — „Bine!” — „Acum mai tare!”
Hai, iubire, hai, hai, hai!
„Vezi groapa!” — „Am văzut!” — „Atunci ocolește-o mai tare!”

„Mai încet la curbă!”
„Bine!” — „Acum poți să-i dai!”
„Dar tu nu mi-ai zis să merg încet?”
„Da… dar acum stă unul în spatele tău, hai!”

[Strofa 3 – Mașina]
Ajungem acasă, parchez liniștit,
Eu văd o mașină normală, ea vede-un caz complicat.

„Iubire…”
„Da?”
„Nu crezi că-i murdară?”
„Puțin.”
„Puțin?! Uită-te la ea!”

„O spăl sâmbătă.”
„Bine.”
Și când cred că am scăpat,
Vine sâmbăta și plouă:
„Vezi? Dacă o spălai ieri, azi era curată!”

„Dar ieri n-a plouat.”
„Exact!”
„Păi și de unde să știu?”
„De-aia mă ai pe mine.”

Și atunci tac.
Nu pentru că n-am răspuns…
Ci pentru că, sincer, replica ei chiar a fost bună.

[Bridge – cald și comic]
Ea vrea lucrurile gata, eu le fac mai relaxat,
Ea are planul pentru azi, eu îl am pentru… „cândva”.

Ea spune „hai”, eu spun „vin”,
Ea spune „acum”, eu zic „puțin”.
Și dacă ne mai contrazicem din când în când,
După cinci minute râdem iar, ca doi copii.

Că Luiza nu-i cicălitoare,
Ea doar are grijă organizată.
Iar dacă eu uit ceva…
Are ea grijă să-mi aducă aminte.
De trei ori.
Ca să fiu sigur.

[Refren final]
Hai, iubire, hai, hai, hai!
Luiza mea, nu stă pe „poate” și „cândva”.
Hai, iubire, hai, hai, hai!
Ea are soluția și pentru ziua de mâine… de azi!

„Mai încet la volan!”
„Mai tare, că stă unu-n spate!”
„Nu chiar atât de tare!”
„Dar cum, iubire?”
„Cum trebuie!”
„Și cât înseamnă asta?”
„Exact cât îți spun eu!”

Hai, iubire, hai, hai, hai!
Cu tine niciodată nu-i plictiseală, să știi!
Tu spui „acum”, eu spun „imediat”,
Și uite-așa, de-atâția ani,
tot ne-am potrivit minunat!

[Outro – dialog]
— Luiza, am spălat mașina.
— Bravo!
— Am mers și încet.
— Foarte bine.
— Și apoi mai tare, că era unul în spate.
— Perfect!
— Deci am făcut bine?
— Aproape.
— Ce-am mai greșit?
— Ai parcat cu două degete prea aproape de bordură.

— …
— Glumesc, iubire!
— Aaa… bine.
— Dar mâine o mai spălăm o dată.
— LUZIA!